Dictionaries › Romanian

In Romanian

1. (în evul mediu, în Țările Române) om aflat în dependență totală față de stăpânul feudal, fără ca acesta să aibă dreptul de a-l omorî.
2. om care muncește din greu.
3. persoană luată în captivitate (și folosită la munci grele); captiv.
4. (pop.) deținut, întemnițat.
5. (fig.) persoană foarte supusă, foarte devotată cuiva.
6. (în limbajul bisericesc) persoană credincioasă; creștin.
7. om aflat în relații social-politice de subjugare, de aservire.
8. (fig.) persoană subjugată de o pasiune, de o preocupare copleșitoare, de o obligație.

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic робъ (robŭ), from Proto-Slavic *orbъ (“slave”), from Proto-Indo-European *h₃órbʰos (“orphan”). Doublet of orb, which was inherited from Latin.

More Romanian words

• roata olarului
• roată
• roată dințată
• roază
• robaci
• robanc
• robaș
• robesc

About this dictionary

The Romanian dictionary on Glottosphere has 92,463 entries with a page. Browse the Romanian dictionary.

Definitions are from Wiktionary, extracted by Kaikki.org, and are available under the CC BY-SA 4.0 licence. Definitions in Romanian are from the Romanian Wiktionary, under the same licence.